„Nu-i înţeleg pe cei care vorbesc despre trecut şi viitor şi nu mai văd clipa de faţă care e viaţa. Restul e iluzie a ce a fost sau iluzie care ţi-o faci. Şi de trăit când trăieşti?” – Marin Preda
Și totuși dacă nu am avea un trecut înseamnă că nu am avut niciodată un timp prezent.
Iar când terminăm de rostit prezent este deja raportarea la trecut! Și numai acest gând poate provoca în interior un cumul de emoții, trăiri, asemeni unui roller coaster, exact așa cum este și viața fiecăruia dintre noi.
Trecutul este tot ce poate fi cuprins în interiorul și exteriorul ființei, la nivel conștient și subconștient, văzut și nevăzut, este lecția de viață a fiecăruia dintre noi, la care suntem în prezent premianți, nici unul dintre noi nu a căzut la acest extemporal. Cu fiecare moment raportat la timpul trecut EȘTI cel de ASTĂZI, cu bune și rele, cu învățăminte aparte, special aduse și preluate de tine prin străbunici, bunici, părinți, profesori, frați, ce împreună te-au clădit omul puternic de astăzi. Fiecare etapă este o nouă experiență, o alegere a ceea ce va urma…
Întotdeauna trecutul poate căpăta alte valențe în conformitate cu starea ta prezentă, când ești fericit revii cu nostalgie la trecut, în schimb când ești acaparat de tristețe apar cu precădere momente dificile, amintirile neplăcute din trecut.
Și totuși…TU, unde te identifici ancorat:
• trecutul încărcat de emoții negative,
• nostalgia vremurilor apuse,
• prezentul hedonic,
• prezentul fatalist/predeterminat,
• viitorul centrat pe obiective,
• viitor transcendental?
Momentele dificile din trecut sunt parte din tine pentru autocunoaștere și dezvoltare, cele prezente pentru a evolua și cele viitoare pentru a te bucura de călătotia în sine.
Și oare cât de importantă este raportarea la trecut, prezent și viitor?
Prezentul este interconectat cu trecutul și viitorul!
Carmen Mariana Ardeleanu, psiholog
