„Când onorăm sentimentele copilului nostru interior eliberăm rănile emoționale pe care încă le purtăm cu noi într-un mod subconștient.” – Patricia Hope
Ce reprezintă copilul interior? Este oare important să ne îndreptăm atenția către acesta și dacă da, de ce?
Copilul interior este sinele nostru vulnerabil, tânăr, ce a luat naștere în primii ani de viață și a prins contur prin interacțiunea cu persoanele de atașament. Când facem referire la copilul interior vorbim despre adultul de astăzi care păstrează inocența, puritatea, curiozitatea, poate chiar și naivitatea de altădată, dar într-o măsură mai mică sau mai mare poartă cu el și răni adânci, amintiri, emoții, credințe și nevoi neîmplinite pe care le-a trăit în copilărie. Unii dintre noi am reprimat sau chiar ignorat acest copil interior, am învățat să ascundem acele vulnerabilități și am înaintat în viață fără a fi conștienți că rănile nerezolvate din trecut au un impact semnificativ în viața adultă, atât asupra comportamentului cât și a emoțiilor manifestate în relația cu noi înșine, dar și cu semenii.
Autocritica, stima de sine scăzută, perfecționismul, nevoia de validare și acceptare, rezistența la schimbare, manifestarea unui comportament de evitare, detașare, capitulare, tendința de a fugi sau de a atrage relații similare ca cele ale copilăriei, sunt doar câteva semne ce îți vorbesc despre copilul interior rănit, uitat, abandonat sau poate chiar abuzat.
Vindecarea copilului interior este mai mult decât o invitație, este o călătorie indispensabilă, pentru a aduce echilibrul și armonia în viața noastră.
Accesând părțile vulnerabile, prin prisma adultului sănătos și nu a copilului rănit, cultivăm compasiunea și îngrijirea de sine, îmbunătățim modul de comunicare și interacțiune în relația cu ceilalți, devenim mai conștienți de emoțiile intense, reducem stresul și anxietatea, ne dezvoltăm potențialul nostru creativ și inovator.
Câțiva pași pe care poți să-i urmezi spre vindecarea copilului interior sunt:
• recunoaște existența copilului interior (reconectare cu amintirile și emoțiile din copilărie),
• accesează și acceptă durerea și emoțiile reprimate (“Îmi dau voie să simt ceea ce am simțit, este în regulă!”, fii prezent cu compasiune și înțelegere),
• fii răbdător cu tine însuți, creează un spațiu sigur pentru copilul interior prin intermediul meditației, a dialogului interior,
• reînvăță iubirea de sine, răsfață-te (“Sunt un om minunat, merit tot ce e mai bun și mai frumos! Mă iubesc și mă accept așa cum sunt!”)
• include copilul interior în viața adultului.
Compasiunea și iubirea de sine vindecă răni ascunse!
Carmen Mariana Ardeleanu, psiholog
